. . din adâncul sufletului meu.

e cerul atât de senin
că mi se face dor de ochii tăi
albaștrii, catifelați, plini de umor
e un dor nebun
un dor cum nu ai mai întâlnit
nici măcar în poveștile pentru adormit copii
nici măcar în cărțile cu ficțiune pentru adulți
e dorul meu, din adâncul sufletului
din lăuntrul oaselor
din adâncimea buzelor
din sufletul meu pătat cu iubire
din ochii mei nebuni după tine
e cerul atât de albastru
că mă înnebunește
mă face să tresar, să suspin
să zâmbesc, să visez
la noi doi îmbrățișați și goi
să alerg ca o nebună pe o câmpie cu multe vii și păpădii
și de câte ori închid ochii
te găsesc ghemuit sub pleoapele mele
și mă chinui să te ating
să îți sărut buzele
să îți întâlnesc privirea
să îți cuprind pieptul cu brațele
să îți șoptesc la ureche
o iubire veșnică și fără regrete

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s